|
COMUNICATE A.N.P.R. în anul 2024
24 iunie - Sânzienele sau Drăgaica
Sărbătoarea populară de Sânziene sau Drăgaica, celebrată în fiecare an la 24 iunie, este una dintre cele mai cunoscute şi îndrăgite serbări câmpeneşti prilejuite de solstiţiul de vară, care marchează mijlocul verii agrare.
Sărbătoarea este una a iubirii şi a fertilităţii şi este dedicată Sânzienelor sau Drăgaicelor, personaje mitice nocturne, care apar în cete, de obicei în număr impar, cântă şi dansează pe câmpuri în noaptea premergătoare zilei Sfântului Ioan Botezătorul, respectiv în noaptea de 23 spre 24 iunie.
Potrivit credinţei populare, în această noapte, cerurile se deschid, iar Sânzienele încep să danseze, această sărbătoare fiind una a Soarelui, a dragostei, dar şi a poftei de viaţă. De altfel, Sânzienele îşi au originea într-un străvechi cult solar, dar în prezent sunt asociate sărbătorii creştine a Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul şi a Aducerii Moaştelor Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava.
Denumirea provine, cel mai probabil, de la zeiţa silvestră Santa Diana, dar Sânzienelor li se mai spune Frumoasele, Zânele sau Drăgaicele. În mitologia română, sunt cunoscute şi sub alte denumiri, precum: Dânse, Vâlve, Iezme, Irodiade, Nagode, Vântoase, Zâne, Domniţe, Măiastre, Împărătesele Văzduhului şi încă multe altele, în funcţie de regiune.
În credinţa populară, Sânzienele erau considerate nişte femei frumoase, divinităţi nocturne care stau ascunse, dar care, în această noapte umblă pe pământ sau plutesc prin aer, cântă şi dansează, înzestrând plantele cu puteri vindecătoare, împart rod holdelor şi femeilor căsătorite, înmulţesc păsările şi animalele, tămăduiesc bolile şi suferinţele oamenilor, apără semănăturile de grindină şi de vijelii.
Ele sunt zâne bune, dar, atunci când oamenii le nesocotesc, pot deveni şi forţe distructive, stârnind furtuni şi vijelii, aducând grindină, lovindu-i pe cei păcătoşi cu “lanţul Sânzienelor” sau lăsând câmpurile fără rod.
Serbarea Sânzienelor sau Drăgaicelor este denumită în limbaj popular şi Amuţitul Cucului. Cucul cântă doar trei luni pe an, de la echinocţiul de primăvară, care coincide cu sărbătoarea religioasă Buna Vestire, sau Blagoveştenie, şi până la solstiţiul de vară – Sânzienele, care corespunde sărbătorii religioase a Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul. Dacă cucul încetează să cânte înainte de Sânziene înseamnă că vara va fi secetoasă.
Cu prilejul acestei sărbători, atât în ajunul, cât şi în ziua de Sânziene, au loc o serie de practici şi obiceiuri populare, cele mai multe dintre ele referindu-se la fertilitate, sănătate şi dragoste.
13 iunie 2024, Ziua Eroilor și Înălțarea Domnului
„Neamul este etern prin cultul eroilor!”
Anul acesta, la 13 iunie 2024, sărbătorim Înălțarea Domnului nostru Iisus Hristos și ne cinstim înaintașii căzuți la datorie pentru apărarea independenței, suveranității Țării și pentru păstrarea libertății și credinței strămoșești, așa cum s-a prevăzut în Legea 379/2003, articolul 39, care instituie Ziua Eroilor ca „sărbătoare națională a poporului în cea de-a patruzecea zi de la Sfintele Paști, Ziua Înălțării Domnului Iisus Hristos”.
În toate bisericile, mănăstirile și catedralele ortodoxe și greco-catolice, din țară și din străinătate, se face pomenirea tuturor eroilor români căzuți, de-a lungul veacurilor, pe toate câmpurile de luptă, pentru credință, libertate, dreptate, și pentru apărarea țării și întregirea neamului. Sărbătoarea Înălțării Domnului ziua care este mai cunoscută și sub numele de Ispas marchează ziua în care creștinii se salută cu Hristos S-a Înălțat si Adevărat s-a Înălțat, pentru că, în această zi, Iisus Hristos s-a ridicat la ceruri de pe Muntele Măslinilor.
Asociația Națională a Pensionarilor din România (ANPR), membrii și simpatizanții acesteia vor fi prezenți ca în fiecare an în comunitățile locale, catedrale, mănăstiri, biserici, cimitire și monumente de război și vor fi alături de cei care își aduc omagiul și prețuirea lor pentru eroii căzuți în războaiele de apărare a țării și a demnității românilor – Revoluția de la 1848 – 1849, Războiul de Independență din 1877 – 1878, Primul și Al Doilea Război Mondial – oricând și oriunde țara i-a trimis la datorie.
Comemorarea Zilei Eroilor este o manifestare de suflet a românilor care astfel dovedesc că sunt mândri de trecutul lor, de patrimonial spiritual național în care îți găsește un loc de cinste jertfa eroilor săi, de virtuțile și atașamentul pentru valorile care ne fac să stăm cu fruntea sus lângă popoarele civilizate ale Europei și a întregii planete.
Să privim cu respect către trecut și să aducem un omagiu eroilor cunoscuți și necunoscuți ai neamului românesc. Dumnezeu să-i odihnească în pace!
Cu ocazia Înălțării Domnului Nostru Iisus Hristos și a Zilei Eroilor – 13 Iunie 2024 în numele Biroului executive al Asociației Naționale a Pensionarilor din România exprim respectul, recunoștința și omagiile noastre în fața memoriei celor care s-au jertfit pentru marile aspirații ale națiunii române.
Cinste și recunoștință veșnică eroilor români! Hristos S-a Înălțat!
Ștefan Dumitrescu
Președinte Asociația Națională a Pensionarilor din România
10 iunie 2024- ZIUA PARASUTISTILOR MILITARI
În fiecare an pe 10 iunie este Ziua Paraşutiştilor Militari, anul acesta împlinindu-se 83 ani de la înfiinţarea primei subunităţi de paraşutişti.
Asociaţia Naţională a Pensionarilor din România (ANPR), Asociaţia Naţională a Paraşutiştilor din România - Condor (ANPR Condor) şi Fundaţia “General Grigore Baştan” omagiază paraşutiştii români prin depunere de coroane de flori la Monumentul Paraşutiştilor Români din curtea Televiziunii Române unde se vor ţinue scurte alocuţiuni. (ANPR)
Asociaţia Naţională a Pensionarilor din România (A.N.P.R.) si Asociaţia Naţională a Paraşutiştilor din România - Condor vor organiza în data de 9 mai 2024 un simpozion ştiinţific dedicat întreitei sărbători:
- 147 de ani de la PROCLAMAREA INDEPENDENŢEI DE STAT A ROMÂNIEI (9 mai 1877);
- 79 de ani de la Victoria asupra Fascismului (9 mai 1945);
- 74 de ani de la Declararea ZILEI EUROPEI (9 mai 1950).
Participanţii vor trece în revistã semnificaţia istoricã a zilei de 9 Mai, momentele cruciale prin care a trecut poporul român nu numai în timpul Războiului de Independenţă ci şi în perioada celor douã Războaie Mondiale, rolul important pe care l-a jucat armata, dar şi o istorie a Zilei Europei, care marchează declaraţia de la 9 mai 1950 a ministrului francez de externe Robert Schuman, prin care propunea un plan de colaborare economic între Franţa şi Germania.
Ştefan Dumitrescu
preşedinte Asociaţia Naţională a Pensionarilor din România
Colonel (r) Gheorghe Mateescu
preşedinte Asociaţia Naţională a Paraşutiştilor “Condor”din România |
24 IANUARIE 1859 - 24 IANUARIE 2024 - 165 DE ANI
DE LA UNIREA PRINCIPATELOR ROMÂNE
Un om poate avea mai multe iubite, mai mulţi amici şi mai multe reşedinţe, dar ţară natală are numai una. Ţara înseamnă, în primul rând rădăcină, iar  rădăcina îţi conferă identitate. Cu ea te legitimezi în faţa celorlalte naţii ale planetei şi tot cu ea cobori, la soroc, în pământul din care te-ai înălţat odinioară.
Apartenenţa la un anumit neam nu este opţională, ci un dat. Poţi trăi în mijlocul altor popoare, însă vei rămâne întotdeauna ceea ce eşti prin naştere. Naţionalitatea e una singură, iar tu, embrion abia expulzat din scutul placentar, n-ai niciun cuvânt de spus în dobândirea ei.
Te trezeşti cu ea - şi gata!
Aşa cum un stat se menţine prin aportul locuitorilor săi, tot astfel şi locuitorii dăinuiesc prin existenţa statului. Complexă, ancestrală şi mereu consolidată în timp, această legătură funcţionează ca un gest reflex de mare profunzime şi intensitate, constituind de altfel temelia edificiului statal.
Ca să ajungă la condiţia de astăzi, de Stat Naţional Unitar Suveran şi Indivizibil, România a făcut, de-a lungul veacurilor, nenumărate jertfe.
Înaintaşii au găsit în ideea unităţii acel vector sublim ce le-a ghidat şi motivat acţiunile, consacrate idealului suprem al românilor - reîntregirea - faptele precursorilor au culminat cu două izbânzi cruciale ale istoriei noastre: Unirea Principatelor (1859) şi mai apoi, în 1918, Unirea Transilvaniei cu patria-mamă.
Pentru noi, importanţa celor două evenimente este covârşitoare. Fiecare din ele a marcat un salt uriaş în afirmarea şi fortificarea specificului autohton, a prezenţei neîntrerupte în spaţiul strămoşilor geto-daci. Popor defensiv prin vocaţie, românii s-au păstrat în matca paşnică a contactelor cu alte etnii, care au aflat aici împrejurări prielnice de viaţă şi de exprimare a propriei identităţi.
La 24 ianuarie 2024 aniversăm 165 de ani de la Unirea Principatelor. Din acel moment fast, ritmul organic al României s-a accelerat, graţie impresionantelor reforme iniţiate de providenţiala personalitate care a fost Alexandru Ioan Cuza. Cu spiritul său sistematic, dublat de o energie proverbială, el a urnit ţara din încremenire, deschizându-i larg porţile spre evoluţie şi modernizare.
Ca anvergură şi consecinţe, transformările structurale operate de Alexandru Ioan Cuza nu suportă comparaţii. Marele domnitor a simţit din plin pulsul vremii sale şi a activat cu o voinţă şi cu o rapiditate devenite legendare.
Deşi domnia i-a fost curmată brusc, Alexandru Ioan Cuza rămâne în cronica neamului ca un reper fundamental, din care îşi trage seva România de azi – Stat Naţional Suveran Unitar şi Indivizibil - patrie comună a tuturor cetăţenilor ei. Ştefan DUMITRESCU |
În fiecare an la 15 ianuarie, în plin anotimp de iarnă, poetul Mihai Eminescu renaste în sufletul românilor de pretutindeni.
Asociatia Natională a Pensionarilor din România (ANPR), organizatie filantropică, cultural si de atitudine civică care luptă pentru drepturile fundamentale ale pensionarilor, vârstnicilor si ale tuturor categoriilor defavorizate, important segment al societatii civile românesti, sărbătoreste azi, 15 ianuarie 2024, 174 de ani de la nasterea poetului national Mihai Eminescu (1850-2024). Cu acest prilej am adunat în inimi si în minti 174 de garoafe împreună cu sufletele noastre si cu focul solar ce sălăsluieste în noi să i le închinăm lui care luminează în pulbere de stele înăltarea poporului român.
Sub semnul Luceafarului, în lumina razelor sale nepieritoare, România si poporul roman, trăitor pe aceste meleaguri, întâmpina anul 2024 cu noi sperante de mai bine.
Eminescu – acest gânditor genial – acest domnitor al limbii române, care si-a făcut din cuvânt locul existentei sale si s-a preschimbat în cuvânt ca să poata supravietui si dainui în fiecare dintre noi si din generatiile viitoare, cât va exista Romania, va lasa o dâră sonoră de foc pe traictoria cosmică, dând o lectie de constructie umanitătii.
Sărbătorim azi 174 de ani de la nasterea poetului iar poporul român peste două milenii de la crestinare si de la intrarea sa în rândul popoarelor civilizate din Europa.
Limba româna este semnul sfânt al botezului nostru ca neam crestin ortodox, iar acest semn, graiul neamului nu piere, el va exista cât si neamul românesc.
Mihai Eminescu a marcat destinul limbii române prin toată activitate sa de poet si prozator romantic de talie europeana si universal, dar si prin activitatea de om politic si publicist. El a facut o sinteza a eforturilor inaintasilor în domeniul limbii si literaturii artistice românesti, opera pe care ancorând-o în prezentul sau, a proiectat-o peste generatii.
În domeniul cultural Eminescu se înscrie într-o bogată traditie începând cu folclorul românesc pe care îl considera „un izvor pururi reintineritor” pentru literatura cultă.
Miracolul eminescian în dobândirea unei limbi literare proaspete si noi în acelasi timp, consta în faptul că: „I-a fost de ajuns sa se aseze în curentul limbii si să-si înalte pânzele în directia în care sulfă duhul ei” afirma Tudor Vianu.
Opera eminesciana este străbătută de o stare de spirit specific românească, exprimata prin acel inefabil „dor nemarginit” existent si in folclorul nostrum si care întruneste atât bucurie, tristete si durere, placere cât si sperantă. Aceste calitati sufletesti sunt menite să sustină si să stimuleze capacitatea uimitoare de întelepciune si rabdare cu ajutorul cărora românul a supravietuit de-a lungul istoriei sale învolburate.
Dorul ce strabate opera eminesciană unificând-o pe dinăuntru, atinge apogeul în poezia „Doina” scrisă în 1883 ultimul sau mesaj literar si politic. Poezia a fost citită de Eminescu la Junimea din Iasi cu doar două săptămâni înainte de îmbolnăvirea gravă ce i-a cauzat, dupa cinci ani de suferinta, moartea, nu însa si pierirea.
Deviza lui Eminescu devenită memorabilă în toata activitatea sa, asa cum marturisea Ioan Slavici, era „Cultura este puterea popoarelor” iar articolul scris împreună cu alti colegi de redactie intitulat „Misiunea noastră ca stat” dovedeste dragostea de tara si încredera în viitorul ei.
Să facem si noi un legamânt azi cand 174 de ani de la nasterea poetului national că vom urma neabatut programul publicat de Eminescu în ziarul Timpul din 17 decembrie 1881.
Chestiunea de capetenie pentru istoria si continuitatea de dezvoltare a acestei tări este ca „elemental românesc să rămâna cel dominant”, ca el sa dea tiparul acestei forme de stat – republica – si limba lui, înclinarile lui oneste si generoase, bunul simt cu un cuvânt, geniul lui să rămână si pe viitor norma de dezvoltare a tării.
Stefan Dumitrescu - Presedinte ANPR |
|
Casa Nationala de Pensii
si Alte Drepturi de
Asigurari Sociale
Casa Nationala de
Asigurari de Sanatate
Agentia Nationala de Administratie Fiscala
Presedintia Romaniei
Guvernul Romaniei
|
